Identificarea zonei şi alegerea tipului de amenajare ce poate fi realizat
Am ales să realizez amenajarea în scopuri turistice a sitului Muntele Roşu, situat în inima Munţilor Ciucaş din Carpaţii Orientali, într-o vale însorită, la 1280 m altitudine, deoarece consider că deţine un bogat potenţial turistic ce oferă în orice anotimp excelente condiţii de relaxare şi agrement pentru petrecerea concediilor, vacanţelor sau week-end-urilor turiştilor şi nu a fost valorificat corespunzător până în momentul de faţă. El se află în judeţul Prahova pe valea Teleajenului - Drumul Naţional 1A, la 50 km de Braşov si 130 km de capitala ţării, în apropierea staţiunii Cheia. Prin urmare, voi încerca să realizez o amenajare montană – pentru practicarea sporturilor de iarnă şi nu numai – a sitului Muntele Roşu, ce reprezintă o arie relativ mică a munţilor Ciucaş, dar cu posibilităţi mari de dezvoltare în plan turistic având în vedere condiţiile geografice existente.
În imediata vecinătate a sitului, la aproximativ 5 km mai jos, se află staţiunea Cheia, o staţiune mai puţin cunoscută, de pe valea Teleajenului. A fost întemeiată în jurul unui lăcaş monahal, după seculizarea averilor mănăstireşti. În zilele noastre, Cheia, este o staţiune climaterică de odihna si tratament permanentă (871m altitudine), cu destule posibilităţi de cazare (circa 700 locuri de cazare) şi cu trasee ce nu sunt din cele mai grele: văile Berii si Cheiţei (izvoarele Teleajănului, 1-2 ore), cabana Muntele Roşu(2 ore)-Ciucaş (1 1/2 ore), Suzana (mănăstire ctitorită in 1740, 8km), Pasul Bratocea (1263m altitudine, 9km), Pasul Boncuţa (1078m altitudine, 20km), rezervaţii naturale geo-botanice (Tigăile Mici, culmea Zăganului, Muntele Roşu, Valea Berii, Bratocea. Este o statiune recomandata persoanelor care sufera de astenie nervoasa, suprasolicitare fizica si intelectuala, hipertiroidism benign, rahitism, dereglări de creştere juvenilă, anemii secundare, etc.
Situata la 871 m altitudine aici se pot practica cele mai variate forme de turism: drumetii montane, alpinism, sporturi de iarna, excursii in imprejurimi. Este unul din punctele de plecare in excursii spre Masivul Ciucas.
2. Selecţia teritoriului
Situat in partea centrala a Romaniei si avand o suprafata de 4.716 kmp, judetul Prahova are o populatie de 872.900 locuitori si o densitate de 184,9 locuitori/kmp, fiind al doilea dupa Bucuresti din acest punct de vedere. Locuitorii acestui judet locuiesc in 100 de localitati: 2 municipii, 12 orase si 86 comune, urbanizarea judetului fiind de 52,4%, iar structura populatiei active avand urmatoarea structura: 54,3% industrie, 26,1 % agricultura, 7,1 % constructii si 12,5 % servicii. Resedinta administrativa a judetului este municipiul Ploiesti cu o populatiei de 252.715 locuitori, al 9-lea din Romania din punct de vedere al populatei. Ploiestiul este al doilea oras dupa Bucuresti ca industrie. Situat pe pantele sudice ale Carpatilor, aproape de curbura acestora, Judetul Prahova este caracterizat de diferite forme de relief sub forma de amfiteatru - munti 26,2 % (Vf. Omul - 2505 m), dealuri 36,5 % si campii 37,3%. Principalele resurse naturale sunt: petrol, gaze naturale, carbune, sare, calcar, folosite in industrie.
Acum este cel mai important judet al Romaniei ca populatie cat si ca economie. Turismul este activitatea pricipala a locuitorilor judetului. Fiind numit dupa cea mai frumoasa regiune a Carpatilor, Valea Prahovei cu statiunile ei (Sinaia, Azuga, Busteni, Breaza) este o regiune interesanta atat pentru turisti cat si pentru investitori. De asemenea Valea Teleajenului si Valea Slanicului, cu statiunile lor renumite (Valenii de Munte, Cheia, Slanic) completeaza potentialul turistic al acestui judet. Fiecare statiune are particularitatile sale si propriile ei facilitati de cazare si tratament. Judetul are 11,681 locuri de cazare in 22 de hoteluri moderne, 8 moteluri, 14 pensiuni, 19 case si 159 vile, putand sa cazeze peste 620.000 turisti anual.
Având în vedere localizarea sitului Muntele Roşu faţă de marile aglomeraţii urbane şi faţă de staţiunea Cheia, staţiune de importanţă naţionala, dar şi fenomenul de urbanizare a Văii Prahovei, atât de aglomerate în ultima vreme, şi evaluând categoriile de resurse naturale şi antropice ale sitului, vom realiza că valorificarea lui reprezintă atât o oportunitate turistică cât şi una economică, scopul nefiind numai divertismentul, ci şi progresul economico-social, adică sporirea nivelului de trai al localnicilor.
Criteriile de selecţie care stau la baza luării deciziei de amenajare a zonei Muntele Roşu sunt: condiţiile naturale, bogaţia cultural-istorică, condiţiile economico-sociale, infrastructura, echipamentele de odihnă şi cultură existente in zonă, calitatea mediului şi respectarea legislaţiei şi reglementărilor în vigoare.
2.1. Condiţiile naturale: sunt reprezentate de prin: relief, hidrografie, climă, floră, faună.
Asezare si limite. Situat in partea centrala a Carpatilor, in grupul muntos al Carpatilor de Curbura, Masivul Ciucas se detaseaza net fata de regiunile inconjuratoare prin abrupturile sale, dar in special prin peisajul variat dat de conglomerate si calcare.
Ciucasul nu scapa privirilor din orice parte l-ai vedea. Daca pornesti pe valea Teleajenului, el se remarca pe fundalul peisajuluide indata ce depasesti Valenii de Munte; de la Intorsura Buzaului inchide zarea spre sud-vest; venind dinspre Brasov pare inaccesibil prin prin masivitate, dar irezistibil de atragator prin formele de relief.
Masivul Ciucas este cuprins intre 450 25’ si 450 35’ latitudine nordica si 25055’ si 2604’ longitu-
dine estica si ocupa o arie destul de restransa (circa 200 km2)fata de alte unitati montane din tara.
Limitele fata de muntii inconjurator sunt indeobste reprezentate de vaile raurilor care il încer-
cuiesc ca un inel, intre acestea si inaltimile maxime intalnindu-se denivelari de aproximativ 1000m.
Spre est, valea superioara a Buzaului, care se indreapta catre nord si Valea Boncutei de la obarsia Teleajenelului, indreaptata spre sud, vai despartite prin Pasul Boncuta (1 078 m), formeaza limita spre Masivul Siriu si Muntii Tataru.
Spre sud, Depresiunea Cheia, continuata spre nord-vest de cursul superior al Teleajenului (Valea Berii), culoarul Bratocei si apoi paraul Ramura Mica (afluent al Tarlungului) separa Ciucasul de Muntii Grohotis si de prelungirile nord-estice ale acestora Bobu Mare si Babes.
La vest, limita propriu-zisa este formata de vaile paraielor Ramura Mica, Tarlung, Testla si a unui parau de obarsie al Zizinului. Acestea il despart de prelungirile sudice ale Muntilor Intorsurii.
Valea Dalghiului este cea care, in unduirea ei catre est formeaza limita nordica a masivului, tot spre Muntii Intorsurii, lasand de o parte si de alta mici terase, cu pasuni si fanete sau plopi si salcii
Privit de aproape, Masivul Ciucas este bine delimitat prin vai sau culoare depresionare – Telejenelul, Buzaul, Dalghiul, Babarunca si Ramura Mica, la care se aduga depresiunile Cheia si Poiana Valea Stanei. Numai spre sud-vest Muntii Grohotis, cu promotoriul Muntelui Babes, par sa-l concureze prin inaltime, insa aspectul domol al culmilor il deosebesc clar de Masivul Ciucas.
Relieful si alcatuirea geologica. In regiunea muntoasa de la est spre Valea Prahovei , Masivul Ciucas reprezinta unul din cele mai frumoase si atragatoare tinuturi, o personalitate geografica marcanta, care il detaseaza net fata de regiunile inconjuratoare.
Privit dinspre sesul Brasovului sau dinspre Depresiunea Intorsura Buzaului, Ciucasul pare o veritabila cetate de piatra, dominand culmile ondulate, mai scunde, ce staruie in jur de 1 400 – 1 500 m. Dinspre sud, aspectul sau este mai putin masiv, dar crestele crenellate ale Zaganului sau proeminenta Varful Ciucas si al Tigailor apar aproape tot atat de impunatoare.
Conturarea masivului este strans legata de constitutia lui litologica si de structura. El corespunde unui synclinal de conglomerate, cu axul situate in partea de est, fapt care ii confera individualitate prin inaltimi de peste 1 700 m, prin abrupturile ce taie capetele de strat, prin relieful ruinfor si suprafetele structurale localizate cu precadere in partea de nord-nord-vest si in cea de est.
Ca si Bucegii si Ceahlaul, Ciucasul este alcatuit din conglomerate de varsta albiana-conomaniana – care formau in cretacic o arie cu mult mai intinsa – roci dure dispuse pe formatiuni mai moi ale flisului sistos-marnos-greznos de varsta cretacit inferior si cretacic superior.
Conglomeratele, a caror grosime atinge in Ciucas pana la 600 m, sunt alcatiute din elemente rotunjitede roci cristaline, sedimentare (calcare) sau eruptive bazice, legate intre ele printr-un ciment calcaros-grezos. Dimensiunea lor variaza de la blocuri de cativa metri cubi pana la cativa centimetri diametru. Eroziunea a fragmentat in timp masa de conglomerate, asa incat la mica departare de culmile proeminente ale Ciucasului au ramas massive isolate ca Tesla (1 613 m)si Dungu (1 502)m, in partea de vest, si mici maguri cu inaltime de 1 100 -1 300 m la nord, in apropiere de Vama Buzaului.Modul de comportare a conglomeratelor la eroziune, mai ales cand au intercalatii de gresii, a generat un relief specific de turnuri, stalpi, ciuperci, stanci in forma de “capatani de zahar”, forme ce se datoreaza unui ansamblu de procese de modelare, intre care inghetul si dezghetul, vantul si apa din precipitatii au jucat un rol insemnat.
Urmare a constitutiei geologice, Masivul Ciucas inmagazineaza apele meteorice, care, ajungand la baza conglomeratelor, pe patul impermeabil, se descarca prin numeroase resurgente (reaparitii la zi a unui curs de apa care, pe un sector oarecare a circulat subteran) situate la 1 300- 1 400 m. Ciucasul devine astfel un adevarat “castel de ape” din care izvorasc Teleajenul cu Telejenelul, Buzaul cu Dalghiul, Ramura Mica cu Babarunca.
Calcarele sunt dispuse ca blocuri isolate, implantate in masa conglomeratelor spre baza acestora, unde apar la suprafata prin eroziune si se inscriu in peisaj prin mici proeminente cu lapiezuri si doline sau prin chei si vai seci.
Masivul Ciucas nu depaseste altitudinea de 1 850 – 1900 m decat in Varful Gropsoarele (1 883 si 1 853 m) si Varful Ciucas (1954 m). Altitudinile relative sunt destul de mari, variind intre 500 si 1000 m (Varful Ciucas – Valea Dalghiului circa 1 000 m; Varful Zaganu – Poiana Stanei circa 800 m; Varful Gropsoarele – Valea Tampa circa 900 m).
Infatisarea actuala a Masivului Ciucas constituie efectul unei evolutii indelungate, pee tape, a reliefului, in care rolul important l-au avut constitutia geologica, modificarea nivelului de baza al apelor si. clima. Nivelarile succesive ale reliefului, petrecute incepand din miocen, au lasat urme in morfologia masivului. Micile platouri si culmi rotunjite din Bratocea si Gropsoarele, aflate la circa 1 700 – 1750 m inaltime, se racordeaza cu intinsa platforma din muntii Grohotis – platforma Bobu Mare. Un al doilea nives se recunoaste cu usurinta la circa 1 500 – 1600 m in culmile rotunjite din Muntele Chirusca, si care, in afara Masivului Ciucas, formeaza inaltimile Muntilor Tataru la 1400 – 1450 m. Cel de-al treilea nivel se dezvolta mai ales pe versantul Nordic al Ciucasului, la 1 000 - 1 200 m inaltime, unde netezeste relieful muntilor Urlatoarea, dar sip e cel sudic, in Culmea Buzaianu.
Privit in ansamblu, Ciucasul este alcatuit din doua culmi principale – Culmea Bratocea – Ciucas cu directie sud-vest – nord-est, si culmea Gropsoarele – Zaganu, orientate nord-vest - sud-est, despartite de Teleajen prin cursul sau superior (Paraul Berii).Cele doua culmi sunt unite in nord prin inseuarea larga a Muntelui Chirusca, o culme mai joasa cu intinse suprafete netede, despadurite, ce staruie in jur de 1 500 – 1600 m.
Culmea Ciucas – Bratocea reprezinta partea de vest a masivului, in care se disting doua compartimente separate de Saua Tigailor. Culmea Ciucas (compartimentul nordic) atinge cea mai mare altitudine din masiv (Varful Ciucas, 1954 m). In jurul Varfului Ciucas este caracteristic relieful ruinform – ciuperci, stanci isolate, precum si Babele la Sfat, Mana cu Cinci Degete, capatani de zahar, cueste, suprafetestructurale fragmentate, abrupturi puternice in partea de vest, elemente ce maresc valoarea peisajului regiunii. Dincolo de Saua Ciucas (1 525 m), Culmea Ciucas se prelungeste spre nord – est prin Muntele Urlatoarea (1 440 m), Muntele Strambu) si Dealurile Seciului si Dragomir, pana spre Valea Buzaului.
Culmea Bratocea (compartimentul sudic) se intinde spre sud- vest pe distanta de peste 4 km, fiind caracterizata prin suprafete mai netede, cueste, suprafete structuraleslab fragmentate si inaltimi ce coboara de la 1 827 m, in Varful Bratocea, pana la 1263 m, in Pasul Bratocea. Pantele de nord-vest sunt mai abrupte spre deosebire de cele din est, care sunt mai dulci.Relieful este mai monoton, conglomeratele inscriindu-se in peisaj mai ales in partea de sud, unde apar colti, stanci in forma de capatani de zahar, stanci razlete – Sfinxul si Coltii Bratocei. Pasunile, care acopera partea superioara a culmii, coboara lin pana la 1 600 m, ceva mai jos pe versantul estic, oferind largi perspective celor care o strabat.
Din Culmea Bratocei se rasfira spre Valea Berii urmatoarele culmi:
Culmea Tigaile Mari(1 884 m), orientate vest-est, porneste din Varful Ciucas, fiind cea mai reprezentativa culme a Ciucasului. Ea coboara in trepte catre est prin abrupturi si turnuri ce domina Valea Berii; dintre acestea, Turnul Caprioarei se detaseaza proeminent din padurea de molid. O serie de cueste, uneori etajate, sunt puse mai bine in evidenta prin vegetatia erbacee instalata pe polite structurale si fete de strat. Caracteristice sunt turnurile, ciupercile, stalpii si “padurea” de stanci in forma de capatani de zahar, toate la un loc formand “frumoasa cetate a Tigailor” care a adus faima Ciucasului.
Culmea Tigaile Mici se desprinde din Varful Bratocea (1 827 m), catre est, si coboara spre Valea Berii tot prin abrupturi mari. Padurea ce o acopera urca pana la 1 500 – 1 550 m, cu lobi adanci pe valea larga si seaca a Tigailor.
Culmea Gropsoarele – Zaganu constituie partea de est a masivului Ciucas si este formata dintr-o culme principala cu directie nord- sud si o serie de culmi ce pornesc radiar din ea, din punctual numit “La Rascuce”. Culmea propriu-zisa Gropsoarele – Zaganu, cu o lungime de aproximativ 4 km, se caracterizeaza printr-un relief greoi, mai masiv si mai monoton in partea de nord – Muntele gropsoarele (1 883 m) – unde sunt caracteristice suprafetele netede, largi, cu frumoase puncte de perspective. Vaile dinspre vest, inguste si adanci, cu obarsii seci, se strecoara printer pinteni stancosi, rupti in trepte. Ele constituie fagase umplute cu sfaramaturi de stanca, ce formeaza grohotisurile, partial fixate cu vegetatie, partial mobile, facandu-le vizibile de la mari departari. Punctele de maxima altitudine au forme rotunjite si sunt despartite prin sei largi, ondulate, cu profil longitudinal domol, incat parcurgerea culmii nu prezinta dificultati
Muntele Zaganu (1 817 m), continuarea spre sud a Muntelui Gropsoarele, complet diferit ca infatisare, prezinta un relief ruinform, cu tarcuri si abrupturi mai puternice. Profilul longitudinal accidentat rezulta din succesiunea de varfuri semete despartite prin sei bine conturate. Culmile cad abrupt pre vest, sud si mai ales catre est, unde apar si calcarele (Coltul Vanatorului), fiind sfartecate si de vai salbatice. Frumusetea si varietatea peisajuluiau facut ca regiunea sa prezinte o mare atractivitate turistica.
Din punctual “La Rascruce” (1 805 m) pornesc o serie de culmi ce se rasfira in toate directiile:
Muntele Rosu coboara abrupt circa 100 m spre vest intr-o culme prelunga cu doua proeminente – Muntele Rosu (1 765 m), un varf masiv, despadurit, cu largi perspective in toate directiile si un alt varf, mai coborat (1 648 m), usor impadurit. Ele sunt despartite printr-o sa (1 577 m), inscrisa pe cumpana de ape dintre paraiele Tampa – Gropsoarele si Paraul Berii. In sud, Muntele Rosu se prelungeste pana spre Depresiunea Cheia prin piciorul alungit si domol al Dealului Cucului (1 292 m) si prin culminanta Muntelui Balabanu (1 278 m), pe care sunt taiate serpentinele soselei ce urca la cabana Muntele Rosu. Vaile de obarsie ale paraului Gropsoarele pun in evidenta structura muntelui, conglomerate si microconglomerate in partea superioara si calcare in cea inferioara. Suprafete structurale si cueste dau abrupturi mari la sud, versantul Nordic fiind mai domol. Calcarele se inscriu in peisaj prin stanci razlete si lapeizuri, arabescuri sapate de ape.
Pe aceasta culme se face legatura intre cabana Muntele Rosu, asezata la 1280 m, pe piciorul mai neted, impoienit si Muntele Gropsoarele, fiind una din cele mai frecventate zone.
Culmea Stancoasa , cu directia vest-est, despadurita, ce se continua la sud prin culmea impadurita a Suvitelor coboara prin picioare lungi, domoale, de la 1 805 m la 1 300 – 1 400 m spre Valea Stanei. Ambele culmi sunt alcatuite din conglomerate marunte in partea superioara si calcare in cea inferioara, in care sunt taiate cheile Paraului Albsi ale Vaii Stanei. Vaile sunt salbatice, impadurite, in majoritatea seci. Aceste culmi sunt strabatute numai de poteci pastorale, potecile turistice marcate aflandu-se numai pe vaile dintre ele.
Culmea Albele, cu directia sud-ves – nord-est, are inaltimi de 1 200 – 1 500 m. Ea se continua spre sud prin Culmea Vaii Stanei, care se afla la 1 200 – 1 450 m altitudine, fiind alcatuite predominant din calcare. Ambele sunt acoperite cu pasuni in partea superioara si cu paduri in rest. Pantele abrupte cu vai scurte in vest, catre bazinul Teleajenelului, le fac greu accesibile, spre deosebire de versantul estic, spre baziul Buzaului, unde culmile sunt mai prelungi, domoale.Traseul de creasta, ce vine dinspre Varful Ciucas, urmareste in intregime Culmea Vaii Stanei pana la Pasul Boncuta.
Muntii Tesla si Dungu, situati in partea de vest a Ciucasului, primul cuprins intre paraiele
Babarunca si Tesla, al doilea intre Dalghiu si Zizin, reprezinta doua proeminente care se detaseaza fata de relieful din jur.
Muntele Tesla (1 613 m), este alcatuit partial din calcare compacte la baza. Muntele Dungu ( 1 502 m), format din conglomerate, ceva mai la nord, reprezinta o continuare a inaltimilor ce se succed spre miazanoapte.
Muntii Grohotis se intend la sud de Pasul Bratocea, pana spre Maneciu Ungureni, intre Teleajen (in est) si Doftana, in vest. Ei depasesc, din punct de vedere geographic, arealul muntilor Ciucas, fiind asociati acestora numai din considerente turistice. Spre deosebire de Masivul Ciucas, Muntii Grohotis au un aspect domol, culmile sunt usor ondulate, cu inaltimi cuprinse intre 1 300 – 1750 m, cele mai representative intalnindu-se in partea central- nordica – Bobu Mare, 1 757 m, Grohotis, 1 767 m.
Muntii Grohotis sunt alcatuiti din formatiunile flisului grezos-conglomeratic – flis de Bobu – de varsta albiana; gresiile si conglomeratele genereaza un relief mai proeminent. In general, culmile sunt rotunjite, cu o suprafata intinsa in jur de 1 700 – 1 750 m, platforma Bobu Mare, in rest inaltimile mentinandu-se in jur de 1 400 m. Padurea urca pana la 1 400 – 1450 m, deasupra acestei limite desfasurandu-se larg pajistile subalpine. Un traseu turistic strabate culmile muntilor Grohotis si Garbova pana la Predeal.
Reteaua hidrografica.
Teritoriul Masivului Ciucas este brazdat de paraie ce apartin la trei bazine hidrografice:Buzaului, Teleajenuluisi Tarlungului. In drumul lor spre regiunile mai joase de la poalele muntelui, apele au sapat vai adanci, dand nastere adesea unor chei sau lunci largi si terase.
O trasatura caracteristica a hidrografiei Ciucasului o constituie faptul ca la obarsie vaile sunt lipsite de apa, izvoarele propriu-zise aparand abia la 1 200 – 1 350 m altitudine, la baza conglomeratelor din care este alcatuit masivul.
Teleajenul, desi ocupa locul doi in aria Masivului Ciucas, dupa suprafata bazinului, face parte organica din masiv, aceasta vale fiind cea mai acesibila turistilor.
Teleajenul are o lungime de 113 km, din care zonei de munte ii revin 27 km, iar masivului Ciucas (pana la confluenta cu Tampa, numai 10 km). Izvorul propriu-zis la Teleajenului, cunoscut si sub numele de paraul Berii se gaseste la circa 1350 m altitudine, apa ivindu-se de sub stiva groasa de conglomerate si este marcata de fantana cunoscuta in trecut sub denumirea “3 izvoare”.
In amonte de izvor, valea paraului Berii impreuna cu micii lui afluenti este lipsita total de apa, cu exceptia perioadelor cu ploi torentiale. De aceea, profilul longitudinal este accentat, cu multe repezisuri, iar in albie se intalnesc bolovani cu dimensiuni mari, trunchiuri si crengi aduse de viituri. Dupa 2 km de la izvor, versantii se departeaza, valea largindu-se considerabil. Se intra astfel in mica depresiune cu fundul plat, unde apa curge lin, loc cunoscut drept Podul Berii.
Buzaul curge pe teritoriul Ciucasului pe o lungime de circa 15 km (pana la Vama Buzaului). El isi aduna apele prin intermediul a 2 izvoare ce vin din directii diferite: Paraul Fetei, cu obarsia in culmile nord-vestice ale muntelui Tabla Butii si Paraul Strambu cu obarsia in versantul nordic al Ciucasului.
Tarlungul dreneaza partea de vest a Ciucasului prin doua paraie: Babarunca (intre Muntele Tesla si culmea Bratocei) si Ramura Mica. Ramura Mica, unita cu Babarunca se varsa in Tarlung in apropierea cabanei Babarunca. De la aceasta confluenta, Tarlungul se indreapta catre depresiunea Barsei.
Conditii climatice.
Clima masivului Ciucas se incadreaza in tinutul climei de munti cu altitudine mijlocie (800-1700 m) si, mai putin, in clima muntilor inalti. Ea este ceva mai calda decat cea din masivele inalte ale Carpatilor, fapt care se reflecta si in extensiunea mai redusa a pajistilor subalpine propriu-zise, fata de alte masive montane din tara.
Configuratia reliefului, a generat diferente relative inseminate pe vericala, intre poalele muntelui si varful Ciucas fiind o diferenta de nivel de aproximativ 1000m.
Culmea inalta a Ciucasului este caracterizata prin temperature medii anuale de 1-2°C si mai ridicate in statiunea Cheia (4°C) iarna, media lunii ianuarie prezinta valori cuprinse intre -8 si -9°C pe creste si -6°C la Cheia, iar vara media lunii iulie ajunge la 10-12°C pe creste si 15-16°C la Cheia. Amplitudinea termica insumeaza astfel valori de 18,5-19°C pe creste si 20°C la Cheia.
Precipitatiile care cad in masivul Ciucas sunt relative abundente dar acestea prezinta variatii in privinta repartizarilor lor sezoiniere. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 1200mm spre poalele muntelui si de 1300-1350mm pe culmi. In semestrul rece ea scade la 350mm la Cheia, pe creste ajungang la 400mm. in semestrul cald, media precipitatiilor este de 500mm la Cheia si 600mm pe creste. In timpul unui an precipitatiile se produc intr-un numar de 160-180 zile, cele mai abundente fiind repartizate in intervalul mai – iunie. Cele mai putine precipitatii cad la sfarsitul verii si inceputul toamnei, cand vremea devine mai stabila.
Stratul de zapada destul de abundant in Ciucas apare de obicei din luna octombrie si mentine pana la jumatatea lunii mai pe versantii cu expunere nordica si nord-vestica. Numarul anual de zile cu strat de zapada este de 150-180 in regiunea inalta si de 100 de zile la Cheia. Viscolele mai frecvente pe creste, se produc in ianuarie si februarie.
Durata de stralucire a soarelui insumeaza in masivul Ciucas un numar de peste 1800 ore anual. Cu toate acestea, numarul de zile in intregime cu cer senin nu depaseste annual 40 de zile, mai frecvente in sptembrie si jumatatea lui octombrie, pe cand zilele cu cer acoperit insumeaza 420 – 140 zile. Nebulozitatea oscileaza intre 6,5 – 7,0 zecimi, in functie de altitudine
In masivul Ciucas cea mai mare frecventa o au vanturile din sectorul nord – estic (Crivatul), care aduce viscole, si din vest – Vantul de Vest – bogat in precipitatii. Vaile, prin directie si adancime, modifica, local, directia vanturilor, canalizandu-le in lungul lor .In general, viteza medie anuala a vanturilor este de 4- 5 m/s, ea marindu-se la 7 m/s pe culmi. Zona cea mai expusa este creasta, lipsita de obstacole, zonele cele mai adpostite fiind regiunile cele mai joase ale masivului, mai impadurite.
Ca mai in toate regiunile muntoase, si in Masivul Ciucas se remarca brizele de munte – vale, formate ziua prin aerul cald care urca spre inaltimi si, noaptea, prin aerul rece ce coboara de-alungul pantelor.
Unul din enomenele meteorologice care intereseaza turismul montan este ceata; ea se produce in tot cursul anului, dar mai frecvent in sezonul recesi ingreuneaza vizibilitatea, in special pe creasta. Pentru evitarea accidentelor si a ratacirilor se recomanda respectarea riguroasa a potecilor marcate.
Vegetatia si fauna.
In Masivul Ciucas se intalneste o mare diversitate de specii care alcatuiesc covorul vegetal, datorita conditiilor impuse de clima, relief, soluri, precum si asezarii geografice a tarii la raspantia mai multor areale de vegetatie a numeroaselor plante. Aici se intalneste padurea de amestec( predomina fagul, dar se intalnesc si carpenul, frasinul, ulmul de munte, frasinul si arinul), care inconjoara muntele de la 800 m la 1 400 m, paduri de conifere (predomina molidul, iar razlet se intalnesc bradul si lariceap) ana la 1 500 – 1 600 m altitudine, vegetatia subalpina cu tufarisuri si pajisti de la 1 600m. Dar ceea ce a facut faima Ciucasului este smirdarul sau bujorul de munte.Pe alocuri asociatiile de afin, ienupar si smirdar formeaza tufarisuri care ocupa 60% din totalul pajistilor (Gropsoarele, Bobu Mare). Ca si vegetatia, fauna cunoaste o etajare pe verticala, fiind influentata in special de temperatura si umidiate. Limitele in care animalele isi desfasoara viata sunt insa mai largi si mai putin conturate, iar numarul speciilor scade odata cu altitudinea. Dintre mamifere sunt intalnite caprioara si cerbul si mai rar se intalnesc rasul, bursucul, hermelina, nevastuica si dihorul, atat in padurile de fag, cat si in cele de molid. In padurile dese se poate intalni ursul, mistretul, lupul si vulpea cat si jderul de copac si jderul de piatra. Dintre felinele mici se remarca pisica salbatica. In padurile de fag si amestec se pot intalni sitarul de padure, ierunca, gaia rosie, pitulicea fluieratoare, sturzul de vasc, lastunul de stanca, mugurul comun si mugurul rosu; alaturi de acestea se afla numeroase pasari care urca si spre etajul padurii de conifere: fluierarul de munte, soimul calator, sorecarul comun, uliul pasarar, ciocanitoarea neagra, mierla de piatra si mierla de apa. In padurile de conifere se adapostesc cocosul de munte, cucuveaua pitica, ciocanitoarea cu trei degete, mierla gulerata, brumarita de padure, pitigoiul de bradet, cel motat si de munte, gaita de munte si corbul. Animalele mici sunt reprezentate de soparla de ziduri, soparla de munte si soparla fara picioare. Se remarca de asemenea vipera comuna.
Rezervatii naturale.
Frumusetea si ineditul peisajului Muntilor Ciucas a dus la constituirea unor rezervatii in care acestea sa fie ocrotite si mentinute nealterate atat pentru generatiile noastre cat si pentru cele viitoare.
Zona cu Rhododendron (Bujorul de munte) din Muntii Ciucas, situata in zona de intalnire a potecii ce urca Muntele Rosu cu cea care vine de la Culmea Gropsoarele, pune sub ocrotire o suprafata de 2 ha cu smirdar, planta declarata monument al naturii.
Culmea Zaganului care cuprinde zona de stancarie cu o suprafata de 3 ha. Este o suprafata complexa – botanica si zoologica – cu plante endemice si rare intre care Koeleria transsilvanica, Aconithum anthora, Erysmum wittamanni, Dianthus kitaibelii, cat si numeroase specii ale melcului Alopia.
Tigaile Mari, cu o suprafata de 3 ha, in care intra culmea de stancarie, pana la poteca ce duce spre Varful Ciucas. Are un caracter complex – botanic si geologic – pe intinsul ei fiind ocrotite atat formatiuni geologice specifice, cat si plante endemice sau rare, precum si cele calcicole si termofile
. Dintre acestea se remarca clopotelul, stanjenelul de munte, cupe, floarea de colt, garofite.
Jneapanul de pe Muntele Bratocea, situat la limita superioara a padurii de molid, este format din mai multe palcuri (aprox 2 ha)ce se gasesc pe versantul de vest al Culmii Bratocea, sub Varful Bratocea(1 827 m), usor de remarcat din Saua Tigailor, ca si in stancariile de la vest si nord de Varful Ciucas si sub stanca Mana Dracului. Suvitele Benii, de pe culmea Suvitelor, cuprinde asociatii vegetale cu floarea de colt in suprafata de 2 ha, alaturi de care se gasesc clopotei, garofite, gentiane, s.a.â
2.2. Bogăţia cultural-istorică:
Muzeul "Natura vaii superioare a Teleajnului"--ilustreaza flora si fauna din aceasta zona.
Mănăstirea Cheia, mănăstire de călugări cu hramul Sfânta Treime este situată pe malul drept al pârâului Tâmpa, în partea de sud-est a localitaţii. Atestată începând cu 1770, a fost distrusă de turci, reconstruită, apoi mistuită de un incendiu. Biserica actuală a fost construită din cărămidă între anii 1835-1839 şi pictată de Gheorghe Tattarascu în 1837.
Mănăstirea Suzana. Situată la o distanţă de 40 km de oraşul Valenii de Munte, pe valea râului teleajen, Mănăstirea Suzana – monument istoric – este aşezată pe un tapşan înconjurat de păduri de brazi si fagi. Pe aceste locuri, prima aşezare monahală a fost ridicată in anul 1740. Aceasta era o biserică din bârne ce purta hramul ‘’Sf. Ierarh Nicolae’’, hram pe care il are si astazi.
Numele de Suzana îl moşteneşte de la ctitora Stanca Arsica din Sacele Brasov care călugarindu-se s-a numit Suzana.
Biserica din lemn a durat 100 de ani si devenind necorespunzatoare a fost înlocuita cu o alta din zid care şi aceasta din păcate s-a năruit la un cutremur. Actuala biserica a fost construita intre anii 1880-1882 in vremea stareţiei maicii Natalia Perlea, matuşa marelui dirijor Ionel Perlea si cu ajutorul ctitorului Filip Treti precum si alti oameni de buna credinta. Pictura deosebita a bisericii este executata in ulei si se datoreste mesterului Petre Nicolau ucenic al lui Gh. Tattarescu. Ea a fost restaurata in anul 1976 de pictorul Gheorghe Vanatoru. Mănăstirea mai are inca o bisericuta – Paraclisul- cu hramul ‘’ Acoperamantul Maicii Domnului’’ care a fost construit in anul 1911 in vremea maicii starete Tomaida Perlea.
Intr-un spatiu special amenajat mănăstirea mai detine si o minunată colectie in care sunt expuse icoane pictate pe lemn si pe sticlă, numeroase carţi vechi cu litere chirilice precum si alte obiecte de cult.
Intregul ansamblu al mănăstirii a fost restaurat intre anii 1965-1970, in timpul adormitului intru Domnul, Fericitul Patriarh Justinian, dandu-i-se o noua si frumoasa infatisare.
Tradiţii şi obiceiuri ale locului
Pusul Canilor
Pusul canilor se facea de Anul Nou pentru pretendentii la insuratoare sau la maritis. Femeile varstnice asezau sub canile de pamant, carbune, bani, un pieptene, o floare etc. Cand tanarul sau tanara nimerea sub cana ridicata carbune sau floare insemna ca viitoarea pereche era neagra sau frumoasa ca o floare.
Iordanitul
Iordanitul era urarea de bine pentru noul an in care se intra. Pentru iordanit, de la Boboteaza la Sf. loan, grupuri de flacai (care intrau si in curtile caselor), pe cine intalneau in cale, in special pe barbati, ii ridicau in pozitie verticala de la pamant, facandu-le in mare zgomot, urarea de bine pentru Anul Nou. Flacaii erau daruiti cu bani, cozonaci ca si in zilele noastre la colindat sau plugusor.
Strigatul
Strigatul se practica la lasatul secului de Pasti, cand flacaii se urcau pe inaltimile apropiate de sat, pe deal, in pomi, si cu voce tare, pentru a fi mai bine auziti de tot satul, strigau sub forma dialogata in linistea serii cand satenii ieseau din casa curiosi sa auda informatiile ce se dadeau, dezvaluind mai putin calitatea, dar mai mult defectele unor fete de maritat. Exemplu, despre unele fete varstnice, despre altele uracioase, puturoase, altele cuminti, bune, blande etc.
Traditii de iarna
Doua mari posturi au loc in timpul iernii, timp in care femeile tes panza si covoare, pentru ca atunci au mai mult timp.
2.3. Condiţiile sociale si economice: indicatori din anuar
2.3. Infrastructura:
Intr-o vale însorită, străjuită de munti inalti,la numai doua ore de condus de Bucuresti, Cheia este un pitoresc sat de munte, cu un mare potential. Spre deosebire de statiunile de pe Valea Prahovei, aici turismul de masa nu a patruns inca, iar peisajul este unul din cele mai pitoresti din zonele muntoase ale Romaniei.
Cheia a inceput sa fie cunoscuta in 1839 cand a fost terminata noua manastire construita pe locul manastirii vechi,arse. Ramasa o localitate rurala, Cheia a devenit o statiune de vacanta in secolul 20, cunoscuta pentru muntii magnifici si aerul sanatos. Climatul subalpin de aici, face din Cheia un loc ideal unde poti evada vara din oras. Cheia are partie de schi,dar nu exista inca infrastructura. Cheia este la 150 km de Bucuresti si 48 km distanta fata de Brasov.
Tabara de vara Cheia este situata la limita de Nord a judetului Prahova pe ambele laturi ale drumului judetean 1 A Ploiesti-Brasov, in statiunea Cheia cu o suprafata de 3.383 mp, din care 552 mp este acoperita cu cladiri.
Statiunea Cheia va face obiectul unor masive investitii, urmand ca aceasta sa devina una din cele mai mari statiuni montane ( tip Predeal).
Acces:
- DN 1, soseaua Bucuresti-Ploiesti, continuata cu DN 1a-Maneciu Ungureni-Cheia
- Drumul forestier Mogos-valea Pridvarea-valea Teleajenului pana la Poiana Stanei, care sedesprinde din DN 1A, la km 131,5
- Venind de la Brasov, se poate folosi DN 1A pana la cabana Babarunca
Cai de acces: statiunea Cheia, Vama Buzaului, Zizin, Brasov.
Sate
Maneciu Ungureni, Maneciu Pamanteni, Gheaba, Facaeni, Costeni, Chiciureni, Manastirea Suzana, Cheia
Suprafata23643 ha
Populatia11353
Suprafata intravilan1710 ha
Suprafata extravilan21933 ha
Nr gospodarii3856
Nr locuinte4288
Nr gradinite7
Nr scol7
Nr licee1
Nr universitati
Activitati zonale
- Exploatarea si prelucrarea lemnului
- Constructii
- Cresterea animalelor
- Turism
- Electricitate
- Activitati economice
Constructii civile, industriale si hidrotehnice
Comert
Turism - cazare
Facilitati investitori
Concesionari si inchirieri de terenuri
Materie prima pentru diferite activitati
Forta de munca calificata
Proiecte investitii
- Modernizare infrastructura
- Infiintare distributii de gaze naturale
- Alimentare cu apa potabila in sistem gravitational
- Programul Super schi in Carpati ce cuprinde zece partii de schi
- Regularizarea cursului raului Teleajen
- Obiective
Manastirile Suzana si Cheia
Muzeul Florilor de mana Cheia
Muzeul Etnografic al localitatii din satul Facaeni
Trasee turistice, montane in statiunea Cheia
Lacul de acumulare Maneciu2.5. Echipamentul general de cultura si odihna: cazare agrement alimentatie
Complexul "Cabana Muntele Rosu" pune la dispozitia turistilor trei structuri de cazare cu dotarile corespunzatoare, astfel :
- Cabana "Muntele Rosu" ofera 23 de camere, respectiv 61 locuri dotate cu televizor, frigider, incalzire centrala, grupuri sanitare si dusuri comune.
- Cabana Mica "Bujorul Rosu" are in componenta sa : snack-bar, sala de mese, biliard si structura de cazare formata din 7 camere, respectiv 24 locuri dotate cu incalzire centrala, grupuri sanitare si dusuri comune.
- Popasul Turistic "Muntele Rosu" include in oferta de cazare 10 casute, respectiv 20 de locuri, dotate cu incalzire centrala, grup sanitar si spalator propriu.
Serviciile de masa pot fi onorate in Restaurantul cu specific rustic-vanatoresc aflat in incinta cabanei "Muntele Rosu", care pune la dispozitia clientilor sai trei sali de mese (unitati de desfacere): Salonul Alpin, Salonul National si Salonul Vanatoresc.
Pastrand specificul si avand ceva din atmosfera unei Sali medievale, Salonul Vanatoresc este ornat cu trofee de vanatoare, exponatele ilustrând fauna zonei: mistreti, cerbi, caprioare si ursi.
Serviciile suplimentare ce mai pot fi oferite la cerere sunt:- servicii cu plata: gratar, room-service, telefon-fax, inchirieri de jocuri distractive, inchirieri de sanii si schiuri
- servicii fara plata: parcarea, furnizarea de informatii turistice, distribuirea corespondentei, transportul bagajelor, serviciul de trezire la cerere, pastrarea obiectelor uitate de client la cabana.
Complexul "Cabana Muntele Rosu" ofera turistilor si alte modalitati de recreere si distractie, avand in componenta sa barul de zi "Maxi Club", dotata cu bar, aparatura electronica disco de inalta calitate, incalzire centrala, masini de fum, zapada artificiala si baloane, jocuri de lumini si program diversificat de muzica si dans.
Oferta de agrement si divertisment este in continua dezvoltare potrivit cererii, turistul nostru avand astfel posibilitatea de a explora imprejurimile montane in orice sezon al anului: in zilele insorite poate efectua drumetii pe diversele trasee turistice, iar pe timp de iarna se poate bucura de multiplele sporturi de iarna cu deosebire schiul, de plimbarile cu saniile trase de cai sau cu scutere de zapada.
TRASEE TURISTICE
1. CHEIA - Cabana MUNTELE ROSU - CULMEA GROPSOARELOR - ZAGANU - CULMEA BUZAIANU - CHEIA
- marcaj: banda galbena CHEIA-Cabana Muntele Rosu,
- triunghi rosu Cabana Muntele Rosu - Culmea Gropsoarelor
- cruce rosie Culmea Gropsoarelor - Cheia
- timp: 5-6 h
2. CHEIA - Cabana MUNTELE ROSU - Cabana CIUCAS - Vf. CIUCAS - CULMEA BRATOCEA - CHEIA
- marcaj: banda galbena pana la Cabana Rosie, Cabana Ciucas, Pasul Braticea
- banda albastra Pasul Bratocea - Cheia
- timp : 8-10 h
3. CHEIA - PARAUL BERII - CABANA CIUCAS
- marcaj : cruce albastra
- timp: 3-3˝ h
4. CABANA BABARUNCA - MUNTELE TESLA - SAUA TESLEI - SAUA BRATOCEI - CABANA CIUCAS
- marcaj: cruce rosie
- timp: 5-6 h
5. CHEIA - CULMEA BUZAIANU - VALEA SIPOTELE - CULMEA CAZATURII - POIANA STANEI
- marcaj: banda albastra
- timp: 2˝ - 3 h
6. Cabana CIUCAS - PARAUL STANEI - POIANA STANEI
- marcaj: banda albastra
- timp: 3-4 h
7. Cabana CIUCAS - Vf. CIUCAS - POIANA DALGHIULUI - VAMA BUZAULUI
- marcaj: banda rosie pana la Vf. Ciucas
- cruce rosie Vf. Ciucas - Poiana Dalghiului
- timp: 3-4 h
8. POIANA TESLEI - PE SUB MUNTELE DUNGU - POIANA DALGHIULUI - VAMA BUZAULUI
- marcaj: cruce albastra
- timp: 1˝ - 2 h (+2h pana la Vama Buzaului)
9. CHEIA - Cabana MUNTELE ROSU - PARAUL ROSU - CHEIA
- marcaj: banda galbena pana la Cabana Muntele Rosu
- timp: 2˝ - 3 h
10. CHEIA - Valea CHEITEI - CHEIA
- marcaj: triunghi albastru si banda albastra
- timp: 1-2 h11. POIANA STANEI - COLTUL VANATORULUI - CHEILE PARAULUI ALB
- marcaj: triunghi albastru
- timp: 1Ľ h
12. POIANA STANEI - PLAIUL CETATII - TABLA BUTII (CIMITIRUL EROILOR) - PASUL BONCUTA (1078m) - POIANA STANEI
- marcaj: banda rosie
- timp: 2-3 h
Postări
